Idei eronate despre iubire

despre iubire

Despre iubire se poate scrie mult – acest subiect în jurul căruia ni se învârte lumea și pe care ori îl venerăm, ori îl iubim, mai puțin in between.

Clasica poveste în care girl meets boy, boy meets girl

Și totul e roz, prințesa e salvată din castel și viața e mai frumoasă, mai ușoară și mai clișeică decât a fost vreodată. Ce să-ți mai dorești?

Cred că am disecat asta de prin liceu de mă săturasem și am fost în toate taberele și ipostazele: de la adolescenta care făcea mișto de cupluri din propriile sale lipsuri, la fata care zicea că ea se salvează singură, de la cea afundată până peste cap în dragoste mixată cu suferință, la mine de acum care are o perspectivă mai matură.

Toate serialele, cărțile și melodiile ne-o portretizează destul de eronat și nu zic doar eu asta. Uite, de exemplu Alain de Botton are un speech care merită ascultat în care dă de pereți cu toate miturile astea. Da, e drăguț până într-un punct, dar când internalizezi toate ideile despre cum ar trebui să fie poți să ajungi să te autosabotezi. Nu, nu zice nimeni că iubirea nu e frumoasă și că nu poți să ai o relație mișto matură care să țină și să te bucuri. Dar dacă ne conturăm o serie de așteptări nerealiste despre iubire, ajungem să ne simțim neîmpliniți.

Dar pe noi nu ne învață nimeni cum să ne gestionăm sănătos emoțiile, pentru că școlii i se pare mai important să știm noțiuni de teorie pe care nu le vom folosi niciodată, decât să înțelegem de ce reacționăm într-un anumit fel. Să se studieze Alain de Botton și Esther Perel în liceu, vă rog. Și să ne predea cineva despre iubire cum ne predă despre chimie, că și asta dintre oameni e importantă.

O persoană este răspunsul la toate problemele tale

Da, iubirea este un aspect de bază al vieții, mai ales iubirea romantică (chiar dacă ar trebui poate să primeze iubirea de sine, plus iubire pentru restul oamenilor din viața ta și pentru ceea ce faci) și îți conferă un echilibru, îți schimbă starea, te ajută. E mișto să împarți viața cu cineva.

Dar asta nu înseamnă că persoana de lângă tine e unica ta salvatoare și e de datoria ei să te repare, să îți coloreze existența, să te facă fericită. Nu trebuie să fie invers și să îți aducă tristețe, dar nu ai cum să pui o responsabilitate așa de mare pe umerii cuiva, chiar dacă te iubește. Practic, tu ai grijă de tine, el de el și vă întâlniți la mijloc. Să depinzi de cineva îți știrbește autonomia și asta vine de la cineva cu tendințe codependente care s-a prins mai greu de faza asta. Tu ești cu tine înainte să fii cu oricine, de asta e important inner work. Să nu dai vina pe cel de lângă tine și să știi cum să ai și individualitate în cuplu, dar și cum să fuzionezi.

“I want you to be my best friend and my trusted confidant and my passionate lover to boot, and we live twice as long. So we come to one person, and we basically are asking them to give us what once an entire village used to provide” – Esther Perel

Dacă nu e mereu de acord cu tine înseamnă că nu te susține

Principiul ăsta conform căruia persoana de lângă tine trebuie să îți spună mereu doar ce vrei să auzi, să evite conflictul, să îți repete doar ce te face să te simți mai bine. Când de fapt asta e o falsitate și oamenii care îți vor binele îți arată asta chiar dacă poate te dor răspunsurile pe care le primești.

Dacă nu îți arată că te iubește așa cum te aștepți, atunci nu o face

Sau mai bine hai să citim “Cele cinci limbaje ale iubirii” de Gary Chapman. Pentru că noi am învățat să ne exprimăm iubirea în felul nostru și s-ar putea să avem de lucrat puțin la a înțelege cum o percepe cel de lângă noi.

Să ți se pară atractivi alți oameni nu e okay

Ba da, e perfect normal. Aici e o discuție întreagă despre infidelitate, monogamie și combinarea iubirii și sexului. Și de asta se ocupă cel mai bine Esther Perel.

Nevoia de spațiu e ceva negativ

Nu, spațiul e momentul în care îți încarci bateriile, pentru că altfel te-ai descărca inutil pe cel de lângă tine. Nu trebuie să te neglijezi și să uiți de self-time, pentru că relația cu tine o dictează și pe cea cu restul lumii. Și dacă nu ești bine cu tine, cum te-ai aștepta să fie bine în altă parte.

Dacă trebuie să lucrezi la îmbunătățirea relației e ceva în neregulă

Pentru că nu-i așa, ne așteptăm ca lucrurile să fie mereu bine fără să depunem efort, să ne cadă din cer în mod magic. Și nici să nu facem vreodată compromisuri, “cum adică să las de la mine?”. Relația e o chestie vie la care lucrezi constant, care evoluează cu voi. Ar fi ceva not okay dacă ar stagna – de asta faza aia cu să fie “ca-n prima zi” nu merge.

La alte cupluri sigur e mai bine

Avem, ca oameni, tendința asta idioată de a ne compara. Și nu vorbim mereu despre părțile mai puțin frumoase, despre certuri, despre disconfort – punem un preș peste astea și ne afișăm doar cu poze cu #relationshipgoals, așa că ajungem să credem că sigur avem noi o problemă, că toate celelalte cupluri de pe planetă se înțeleg mai bine. Dar adevărul e că roz cu floricele nu poate să fie mereu și povestea frumoasă despre iubire e ceva ce construiești.

“Puțini oameni pe lume sunt pur și simplu nesuferiți: cei care rănesc sunt la rândul lor răniți. În aceste condiții, reacția cuvenită nu e niciodată cinismul sau agresiunea, ci, în rarele momente când suntem în stare de ea, iubirea.” – Alain de Botton

Probabil sunt multe altele de adăugat și nu fac aici pe terapeutul de cuplu, dar ideea centrală e că avem deseori o perspectivă distorsionată asupra a cum ar trebui să fie de fapt iubirea. Aș fi vrut să-mi zică și mie cineva toate astea în trecut, dar măcar le-am descoperit cu puțin dat cu capul de pereți.

Iubirea atinge apogeul în clipele în care se dovedește că persoana iubită înțelege, mai limpede decât au fost vreodată capabili ceilalți, ba poate chiar și noi înșine, acele părți din noi care sunt haotice, stânjenitoare și rușinoase.” -Alain de Botton

Lasă un răspuns