Martie în recomandări sau ceva pe acolo.
Bună dimi la primăvară, acest anotimp care îți arată că lumea poate să-și revină și să o ia de la zero. Sau niște optimism cu lalele roz și cafea. Și faptul că 1 Martie pică lunea e așa satisfying pentru OCD.
Articolul ăsta e mai mult o ciorbă dezlânată, un fel de newsletter sau listă. Că nu simt mereu să scriu adunat, documentat sau poveste și asta este perfect în regulă.
Zâna Zânelor
Cred că mi-a plăcut mereu ideea de mărțișor, una dintre tradițiile mișto. Vă amintiți și voi cum era să primești mărțișoare la școală? Ce mi-a rămas mie în cap drept amuzant e un moment în care primisem o brățară de la crush-ul meu (care abia știa că exist) prin liceu pe care n-am mai dat-o jos de la mână până când am pierdut-o. La fel ca pe sentimentele de adolescentă care credea că aia e îndrăgosteală.
Cele două mărțișoare mi-nu-na-te din poză sunt luate de la Târgul de la Muzeul Țăranului Român, unde am dat o fugă sâmbătă înainte să închidă și să vină ploaia. Și sunt făcute din hârtie reciclată. Sau azi ești tânăr, mâine îți dai seama că mai bine dai puțin mai mult pe ceva handmade decât să iei o chinezărie plasticoasă.
Și da, știu că Zâna Zânelor e nume de manea, că nu suntem mereu top cultură. De fapt constat din ce în ce mai des că trebuie să ne acceptăm dualitatea. Umbra, cum îi zicea Jung. Și că nu e absolut nimic rău în asta. Poți să faci două activități din registre diferite și să nu te definească niciuna în sens negativ. You do you, who can judge.
Listă să-ți combați astenia
Mie nu-mi plăcea prea tare primăvara. Cred. Poate e de la maturizare sau de la trauma din martie trecut, dar anul ăsta m-au lovit așa o nostalgie și un mic boost de serotonină de la soare, apus și lumină afară până mai târziu. Aștept pomii înfloriți (în izolare mi-am amintit că nu pot să mai văd floricelele roz de pe balconul de la Facultatea de Mate decât dacă mă duc acolo în vizită; sau ceva din viața pre-pandemică la care nu credeai că te vei gândi).
Am făcut o listă de recomandări nesolicitate
Ieși afară și plimbă-te. Zilnic. Probabil am mai zis asta, dar din vară mi-am dezvoltat acest obicei să ies să merg de nebună pe străzi. Îți iei porția de aer curat (mă rog, poluat un pic) și dacă ai noroc prinzi și niște soare. Uneori n-am timp să ies ziua, dar măcar la 8 seara sunt mulți oameni care își plimbă câinii.
Bea apă. Asta e relativ nouă la mine, dar îmi iau un pahar de apă lângă birou și îl tot umplu. Eventual ia și niște vitamine că acum vine astenia cu alegiile ei și stările emoționale mixte.
Citește. Eu acum citesc de Bill Burnett și Dave Evans care chiar nu e o platitudine cum sună – și îți clarifică niște dileme de carieră, mai ales dacă ești la început de drum ca mine. Sau „de Esther Perel, să înțelegi mai bine relațiile. Sau „de Jonathan Franzen pentru niște ficțiune deep cu familie, regăsire de sine și iubire. Poate scriu și niște recenzii despre ele într-o zi dacă e.
Fă ceva nou. Găsește-ți un hobby. Poate vrei să pictezi și îți dai seama că te relaxează. Sau vrei un side hustle din care mai faci niște bani.
Documentează-ți viața. Scrie despre ce trăiești. Ține un jurnal de vise.
Scrie o listă de chestii pentru care ești recunoscător.
Fă-ți poze. Serios. Pe lângă faptul că poți să îți vezi peste un timp evoluția, poți să-ți crești nivelul de încredere în sine.
new chapter
Anul trecut pe vremea asta începusem să îmi scriu licența care părea cea mai mare problemă din viața mea. Apoi pandemia ne-a închis vreo trei luni în casă și a trebuit să reflectez la cine sunt și ce fac și să mă schimb. Azi sunt în acest work from home, fac facultate, am planuri și am o relație mai bună cu mine. Și înțeleg mai multe. Și toate astea sunt un proces.
Nu știu clar care e ideea de aici, probabil că poți mereu să o iei de la început. Că mereu poți să reset, restart, recharge. Că oricât de instabil ar părea un moment, trece.