Jurnal de poezie. Ieri a fost Ziua Scriitorilor. Și eu sunt recunoscătoare că pot să fac terapie printre rânduri – acest act intim de dezbrăcare în cuvinte pe care nu le înțelege aproape nimeni și nici nu contează.
Mereu ai vrut bine pentru toată lumea
chiar și când erai în război cu tine
uite cum ne transformăm
și râdem când ne uităm la cine eram
cum disimulai în online era altceva
mereu ți-a păsat
nu e ca și cum te trezești într-o dimineață
și spui fuck it
adică spui și asta
dar deep down ai o forță
nu te-a omorât
*
Azi nu mai ții doliu după
cine ai fost
ai mai zis-o
o mai spui să ți-o repeți ție
ți-o pui pe post-it-uri
te mai uiți peste ele
ți-o impregnezi pe creier
stăteai la etaj și priveai lumea
prin ochi de copil speriat
de ce ți-ar fi dor de asta
ce a fost a fost
ce vine e mereu mai bun
și nici măcar nu arunci cu vina
știi că suferința a fost necesară
dar nu te mai afunzi în ea
nu-ți mai faci haine din ea
nu te mai îmbraci în ea
ca într-un cocon de siguranță
*
trecutul e mort – îmi zic –
și nu mai contează acum
prețuiește și învață din ce a fost
știi și tu că tot ce vine e mai bun
Dar uneori te mai lovește nostalgia
știi, când romantizezi că doare
atunci când chiar durea
cui îi mai pasă acum?
take your broken heart
a fost motto-ul tău mai demult
și asta a făcut să pară că
nimic nu te afectează
că liniile de pe piele
nu mai sunt niște semne
de bună purtare.
Corpul are o memorie a lui
își amintește zilele înaintea ta
îți dă semne de slow down
ține în el tot ce trebuie dat afară
e carcasa ta
și are grijă de tine necondiționat
poate așa ai învățat de fapt să iubești
mulțumești tuturor
că te-au învățat
că te-au acceptat
că și-au lăsat o pată acolo în tine
pe care n-o mai ștergi cu nimic
că nu mai scrii poezie tristă
și ai devenit altcineva
mă uit pe geam și oamenii zâmbesc
soarele mângâie grădina botanică
de pe birou
dacă mă uit la umbra mea pot să văd
pe ascuns
următorii ani din viață
și să spun că magia există
amintirile rămân
dar viitorul nu ne mai sperie
nu știu ce vreau să zic cu astea,
dar să scrii terapeutic e o formă de scăpare
respir
*
copiii răniți ajung să rănească
pe ei și pe alții
de ce nu ne-a învățat nimeni cum să facem?
aia e acum
trebuie să stai cu sentimentele tale,
nu să le ascunzi
asta nu te face mai puțin
din contră
*
când n-aveam suficientă încredere în mine
și credeam că totul e un atac la persoană
sau o formă a lipsei de iubire
și greșeam
trădare
uneori ai nevoie să te descarci
să renunți la gunoiul vechi
să cureți
să dai cu dezinfectant
să deschizi larg ferestrele
să intre aer curat
să fii tu curată
ai nevoie să simți haosul ăsta
ca să poți să te detașezi de el
*
că doar eu știu cum a fost pe bune
și poți să intuiești,
dar nu ai fost aici
dacă-mi pui mâna pe inimă simți
cum am învățat să respir mai bine.