Am auzit de Viscri acum câțiva ani, sătucul arhicunoscut pe care era fiartă lumea de pe Instagram. Cred că nebunia cu zona asta turistică a început datorită asocierii cu Prințul Charles, care are o casă de vacanță acolo.
Satele transilvănene sunt o poveste frumoasă pe val, chiar dacă nu erau neapărat pe lista mea de locuri de văzut. Dar când vrei să te deconectezi, cred că merge să te duci undeva unde nu se aud mașini (bine, să nu exagerăm) și zgomote decât de la animalele din împrejurimi (un nene și-a pus muzică fix ca la mine-n Berceni, dar na, privim partea bună). Eu am copilărit la țară, așa că sunt obișnuită cu genul ăsta de atmosferă.
Dar înțeleg perfect de ce ecoturismul are succes, pentru că uneori vrei să te duci la liniște și aer curat, după ce toată ziua stai printre betoane.
Cum ajungi?
Ca să începem cu o lecție nesolicitată de geografie, Viscri e în județul Brașov, în comuna Bunești, cam la 40 km distanță de Sighișoara. Dacă nu ai mașină, cum a fost cazul meu, poți să ajungi destul de lejer cu trenul până în Rupea (unde e gara că aparent e diferit de Rupea Oraș, cel cu cetatea) și să te ia de acolo cineva din sat. Mie mi-a recomandat gazda un bătrânel simpatic care m-a așteptat în gară.
Bine, nu faci chiar zece minute cum citisem eu pe net, faci cam jumătate de oră de mers printr-o zonă cu natură aproape pustie, dar asta pentru că din câte am înțeles drumul scurt ori e execrabil, ori e în reparații.
Spoiler: Gara din Rupea arată oribil, nu credeam că există mai rău decât Ciulnița, dar ca idee, nu are o sală de așteptare în interior.
Unde am stat?
La renumitul Viscri32, probabil cel mai instagramabil loc din sat. Eu aș zice că poți să treci pe aici măcar ca să te cazezi în hambar, în camera nuc.
Dacă vrei lux și opulență, ăsta clar nu e locul. Nu pentru că nu ar fi superb, ci pentru că păstrează elementele vintage, de exemplu pe tavan ai țiglele hambarului, mult lemn și obiecte vechi, iar eu am fost tare încântată că am găsit almanahuri în franceză din 1922ish.
Cred că mi-am dat seama despre mine că nu sunt neapărat Dora Exploratoarea sau cel puțin nu uneori, așa că îmi place tare să frec menta și să mă uit pe pereți în concediu. Și la asta a ajutat terasa mare cu livadă, hamace, câini și pisici și restaurantul, așa că nici nu trebuie neapărat să ieși. Pisicile nu m-au plăcut, câinii au fost pașnici. Găsești și suvenire mișto, eu mi-am luat un pahar din sticlă reciclată de la Mediaș, dar puteai să-ți iei și gemuri și chestii. Mie mi se pare că au încercat să facă o combinație între tradițional și modern, păstrând toate elementele vintage și le-a ieșit.
Unde am mâncat?
Viscri32 are și The Barn Restaurant, într-o fostă șură. Mâncarea a fost minunată, eu aș reveni aici cel puțin pentru asta. Am mâncat și mi-a plăcut, printre altele: dulceață de ardei iuți, prăjitură cu rubarbă (pe care am văzut unde o cresc în grădină), supă limpede de pui cu tăieței, cârnăciori afumați, pui cu cartofi și scorțișoară. Și am băut o socată și o rubărbărată super bune. Și la micul dejun ai din ce să alegi. Ah, și au specialty coffee, deci ce să mai vrei?
Bine, auzisem și feedback negativ față de restaurant, despre comenzi care vin greu și așa mai departe. Nu am pățit, mie mi se pare că mâncarea vine destul de repede, poate doar la desert să dureze mai mult. Angajații (care aparent sunt viscreni) sunt super drăguți și se vede că e o comunitate. Probabil dacă ești obișnuit să mănânci doar anumite chestii și nu îți place mâncarea gătită, n-o să-ți placă.
Ideea e să înțelegi conceptul de slow food, adică totul gătit cu ingrediente locale, crescute în grădină, ceea ce justifică și prețurile un pic cam mari (dar acum sincer și dacă te duci într-un loc mediocru din București dai destul de mult).
Ce poți să vezi?
Nu sunt prea multe de văzut și de făcut, ceea ce a picat foarte bine pe moodul meu de lenevit. Există câteva activități care se organizează, cum ar fi plimbarea cu căruța (din aia joasă, experiență pur autentică) sau să închiriezi biciclete dacă te tentează. Dar poți să colinzi străduțele care oricum nu sunt multe.
Fun fact, din cele 100ish de familii, mai sunt doar vreo 4 de sași.
Biserica Fortificată
Mie îmi plac bisericile care nu sunt ortodoxe, în primul rând pentru arhitectură, decor și liniște. După ce urci un pic pe niște trepte în natură, ajungi la biserica fortificată care e destul de micuță și drăguță, are un muzeu și o expoziție de teracotă de la Mediaș (temporară). Și o pisică simpatică. Există și niște scări ca să urci în turn și să vezi satul de sus, dar sunt super înguste în piatră (chiar e un semn care zice că merge pe proprie răspundere). Ar putea fi recondiționată? Probabil. Dar e un colțișor de zen păstrat.
Casa lui Charles
Nu știam că se vizitează, dar am descoperit random. Nu mi se pare mare obiectiv turistic datorită asocierii, dar n-au masacrat nimic pe lux și opulență, au păstrat aproape tot autentic și au și o fundație care sprijină copiii – în grădină au plantat cu ei legume și fiecare avea parceluța cu numele lui, iar legumele se oferă turiștilor contra unei donații din care îi duc în excursii.
A fost drăguț că am avut ghid și că există pe un perete o poză cu fosta propretară care se dădea în leagăn atunci când era bătrână. Și au o cafenea micuță afară, unde am băut un ceai de plante cu miere. Și gift shopul e civilizat.
Văcuțele
Când citisem despre Viscri, un mare punct de atracție erau cele 200 de vaci care veneau seara acasă. Nu știu câte sunt, dar au fost foarte simpatice pe la 8 jumate când treceau liniștite însoțite și de câteva capre. Da, sunt omul ăla care parcă n-a mai văzut o vacă, dar ideea e că sunt o rasă diferită și sunt bine îngrijite și sunt simpatice. Bine, poți să vezi chiar și rațe pe stradă, cred că dacă n-ai văzut în viața ta cum e viața la țară are un impact mai mare.
E frumos?
Ca să îl parafrazez pe un domn turist. Dacă n-ai pretenții și nu vii cu multe așteptări, având în vedere că e un sat și găsești multe aspecte de sat, cum ar fi casele care nu sunt mereu recondiționate. Și depinde și ce vrei să faci. Pentru o pauză de la viața normală și eventual de la social media, niște aer curat și natură eu zic că merită. Cred că mi se pare ușor overrated, dar pot să înțeleg hype-ul. M-aș întoarce în treacăt, eventual toamna. Dar oricum, aș merge și în alte sate, cum ar fi Cincșor, unde poți să dormi într-o fostă școală.
P.S: Mai mult spam aici că am pus aceste poze random raw.